Lui Adrian Păunescu...
5 Nov. , spre dimineaţă
Sunt tot mai mult
Aer.
Pământul
Din oase
Abia
Îl mai simt...
Cresc
Din umerii mei
Umbrele
Fostelor aripi...
Ucis de Viaţă...
În fiecare noapte
Mă simt
Ucis
De
Viaţă.
Se tulbură moartea
În sinea
Ei
Spre
Dimineaţă...
***
Agăţat
De firul ei,
Deasupra prăpastiei,
Cu atâta disperare,
Cu atâta
Ură
Iubea Viaţa...
Sunt tot mai mult
Aer.
Pământul
Din oase
Abia
Îl mai simt...
Cresc
Din umerii mei
Umbrele
Fostelor aripi...
Ucis de Viaţă...
În fiecare noapte
Mă simt
Ucis
De
Viaţă.
Se tulbură moartea
În sinea
Ei
Spre
Dimineaţă...
***
Agăţat
De firul ei,
Deasupra prăpastiei,
Cu atâta disperare,
Cu atâta
Ură
Iubea Viaţa...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu