Lasă-mă, iubire...! - de Augustin Septimiu Ion

Lasă-mă să plec, iubire,
Timpul nostru a trecut.
Am trăit și fericire
Și-mplinire... și tumult.

Pentru tine mai e vreme,
Pentru mine-i prea târziu...
Drumul tău duce spre stele,
Al meu duce spre pustiu.

Doare vântul... doare zarea...
Dor și razele de soare...
Ochi-mi și-au pierdut culoarea
Într-un gol din depărtare.

Lasă-mă să plec cu vina,
Întuneric culegând,
Ție să îți las lumina
Și în suflet și în gând.

Lasă-mă să plec în lume
Câte zile-oi mai avea,
Și-am să cânt mereu de tine
În tăceri de catifea.

Doare timpul... Doare visul...
Dor speranțele ce pier
În vâltoarea din abisul
Unui simplu efemer.