De noapte bună...de Augustin Septimiu Ion

Încețoșat tablou final,
lumini și umbre, inegal
pe pânza ochilor. 

Decorul hibernal ascunde
urmele gândurilor sumbre
din colțul lor.
O-mbrătișare și-un sărut,
o hologramă în ton frânt
pe clar de lună.
Stropi albi și negri ce îngână
o neputință strânsă-n mână
de-un tremur mut...
Și pleoape ce împart apoi
griul înlăcrimat la doi -
de noapte bună...