Ochi 34 - de Costel Suditu

Îmi traduce inima,
Tica-tac.. tiac-ta,
Şi-mi şopteşte cumpăna,
Scârţa-scârţ, şi tot aşa,

Ce-a rămas neânţeles,
Dor de mult şi dor uitat..
Gânduri bune de cules,
Lăstari buni în pom stricat;

Îmi traduce inima,
Tica-tac şi tica-tac,
File-ntregi uitate-n ea;
Se răzbună dându-mi frac
Să îmbrac;
La brâu curea,
Papion, petic de sac
Şi pantofi de mucava;

Îmi şopteşte cumpăna
Cu miros din lemn de brad,
Că m-a luat de undeva,
De pe unde să mai rabd
Zilele şi noaptea grea,
Nu mai puteam;
Şi de-atunci, tot scârţa-scârţa,
Vântu-mi leagănă căduţa,
Pentru că-s ce nu eram:
Rădăcină în pământ,
Ramură uscată-n vânt,
Şi o lacrimă, de-o fi,
Pentru vreunul din cei vii.