Te regăsesc în pragul iernii
La fel de-nflăcărat și iubitor,
Capitulez și-n lacrimile serii
Mă cuibăresc în pat fierbând de dor.
Printre suspine tremurate
Și picuri ce-mi sărută fața,
Te chem cu șoapte murmurate
Să-mi luminezi ca-n vis, tu, viața.
Să vii să-ți încălzesc iubirea
Cu palmele să te cioplesc,
Cu părul să-ți descânt simțirea
Când peste coapse mă opresc.
Cu buzele înfierbântate
Să-ți tatuez iubirea mea,
Pe fiecare loc în parte
Ca pe vecie ea să-ți stea.
Cu șoapte tandre, înfocate,
Să-ți construiesc castelul tău,
Să stai în el până cea moarte
Mă va lua la pieptul său.
Dar toate, toate sunt doar șoapte
Ce le repet de mii de ori,
Poate-ai s-auzi a mia parte
Și ai să-mi vii cândva cu flori.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu