o vreme de Veronica Simona Mereuta

nesfârşit mă pierdusem în trecut
cu grija că neştiindu-l va trece
dincolo de rai

ciudat este că toate se aflau acolo
mai în ordine ca niciodată
mă bazam prea mult pe un pc încărcat
la rândul său de dorinţe nespuse

"totul va fi bine" îmi spun noaptea
în zori de zi la fel
dar nu mai desenez cercurile aşa cum ştiam
minunile nu se aşteaptă cuminte
se poartă pe pleoape
se strecoară printre gene
se dau pase privirii
înainte de lacrimă
aşa cum se primeşte fiece pilulă
cu un placebo de rigoare

mâine e mereu prima zi a restului vieţii mele
n-are cum să nu-mi dea cu virgulă
doar să cred că o voi vedea
înainte să mă pufnească
plânsul de-atâta drag!

21.11.2012
VeSMe