Despre noi


Raul Marian:

Daca inima ta-i cordiala,
Copile ce fugi de chirurgi
Cardiac te numesti - nu-i tocmeala,
Tu, esti Generatia-n blugi!

O punte spre lumi viitoare
Suspenda de lanturi si rugi.
Copii te pasesc catre soare,
Esti tu, generatia-n blugi!

O torta iti este Cenaclul
Stafeta din vechi Marathon,
Am invins! Rasuna ecoul
Pe maluri de Prut, in amvon.

Daca graiul iti este comoara
Un pirat e si inima ta
"Toatepanzele sus" catre tara,
Romania cea Mare, in blugi te-astepta.


Zavoianu Vali :

Mi-ai trezit vise adunate-ntr-o viata
Ai dat serii din noi dimineata
Esti speranta ,tristetea alungi
Ti-apartin, generatie-nblugi.

Ne trezesti in fiinta ecoul
Paunescu ne este eroul
Si de razi azi cu mine sau plangi
Te iubesc, generatie-n blugi.

Ne asezi intr-un lant ca trainice zale
Sa cladim impreuna toate puntile tale
Dam tribut tie astazi doar doruri prelungi
Ne-am nascut si suntem generatie-n blugi.

Cred ca m-a auzit Dumnezeu
Si forma a dat unei rugi
Uitandu-se-nsufletul meu
Mi-a dat generatia-n blugi.




Alexandra Manea :

Cand mi-e dor de un vers si de-o rima
Catre tine ma-ndrept, caci te stiu:
De gandul frumos iti e plina
Fila ce-ndeamna sa sper si sa scriu.

Imi sovaie gandul in fraza,
Se-mpiedica versul in stih,
Ma tem ca poetii de vaza
Vor rade de mine un pic.

Dar tu nu te superi pe mine,
Ma mangai pe umar si-mi spui:
Nu-i rau, dar incearca si maine
O strofa si-un imn sa compui.

Slaveste-ti trecutul si spera
Ca maine mai bine va fi
Ca scrierea ta efemera
Inspira ai nostri copii.

Ai grija de ei si de mine,
Nicicand de la san sa n-alungi
Copiii din noi, caci stii bine:
Iubim generatia-n blugi!

Gavril Cati :

N-am fost, nu suntem şi nu vom fi slugi
Suntem doar oameni sinceri şi curaţi

Noi suntem generaţia în blugi
Şi asta sigur n-o să ne furaţi!

Noi suntem şi rămânem peste veacuri
Cu ale noastre sfinte rugi,
Nu avem timp de ale lumii fleacuri...
Pentru că suntem generaţia în blugi.

De partea noastră sunt cei fără cuvinte,
Ardealul şi Moldova şi-ale noastre rugi,
Cei ce mânjiţi aceste taine sfinte
Feriţi-vă de generaţia in blugi!

De partea noastră PĂUNESCU este
Şi construim punţi trainice, prelungi
Copiilor, nepoţilor să dăm de veste
Că suntem generaţia în blugi!

Ne-am construit sisteme de valori
Şi-am înălţat la ceruri sfinte rugi
Şi-am strâns de zeci de ani comori
Să supravieţuiască generaţia în blugi!

Noi nu trădăm chiar de suntem trădaţi,
Nici alungaţi pentru că nu poţi să alungi
Noi suntem cei ce colindam: “ne daţi ori nu ne daţi “!
NOI SUNTEM GENERAŢIA ÎN BLUGI!



Ene Adrian Daniel

Tanar fiind purtam teregal
Plin de scame facea dungi
Dar vazand un festival
Am trecu si eu la blugi


Frecam blugii sa-i albesc
Ca asa era la moda
Si ieseam sa ma falesc
Langa o batrana Skoda


Dragi tovarasi niste fete
Si baieti cam imorali
Se aduna si fac cete
Toti in blugi occidentali


Ene Adrian Daniel - Generaţia în blugi


Mă uit la cer, ce tristă-i seara!
În jur e totul împietrit,
Din steaua cărţii pică ceara,
Azi Păunescu a murit.

Ce negură e fără tine,
Cuvintele nu îşi au rost,
M-astupă ceaţa care vine
Şi amintirile ce-au fost.

Cântam adeseori cu mine,
Mă astupa regimul dur,
Plângeam în nopţile senine
Visând că sunt un trubadur.

Băteam din palme ca nebunul,
Cenaclul ne ducea spre vis,
C-aşa era atunci românul,
Un visător de paradis.

Cu vocea ta săpând în stâncă,
Noi orizonturi ne-ai deschis,
Lăsând în peştera adâncă
Pe veşnicie ce ai scris.

Te-ai istovit luptând cu hoţii,
Plin de speranţă, plin de har,
Nu ne-ai lăsat în voia sorţii,
Te-ai dus iubind acest hotar.

Pentru tirani ai fost otravă,
Picând din versuri cu cinism,
Când îi făceai gunoi şi pleavă,
Te-au interzis în comunism.

Nici democraţii nu te vrură,
Erai un Ţepeş permanent.
Te revoltai că ţara fură
Ciocoii noi din parlament.

Te-au măcinat gânduri rebele
Să vezi poporul nostru brav,
Fără jigodii şi lichele
Călcând pe trupul tău bolnav.

Spre ceruri urcă mii de rugi,
Pământu-i jerbă cu regrete,
E generaţia în blugi,
Frumoşi nebuni cu albe plete.

Te-ai dus lăsând ca amintire
O flacără jelind stingher,
Dând lumii noastre mândră ştire
Că-s doi luceferi sus pe cer.

Trist ai plecat spre nemurire,
Durerea ţării te-a înfrânt,
Vei regăsi prin cimitire
Pământul drag, pământul sfânt.


 


Un comentariu:

  1. Personaj dispărut


    Numele nici nu se știe,
    adresa e-n Eforie,
    Pacienta umbla pe Tamisa,
    Plutea pe ape Elisa,
    Beată, drogată, confuză
    Era oarecum și lăuză,
    Suna ora trei dimineața.
    Omul cinstit mai învață,
    Hoțul de suflete doarme,
    Carmen se ține de kharme,
    Avem noi nevoie, întreb,
    De o cămilă cu gheb?
    Nu-uuuu, răspunse cămila,
    Esența e-n toate doar mila,
    O lume de cerșetori
    Urcă pe scară spre nori.

    RăspundețiȘtergere