Numai nu de Augustin Septimiu Ion

Nu simt... În neputința mată
Ne-am rătăcit încet, pas după pas
Și tot ce am simțit odată

Printre zăpezi, în urmă a rămas.

N-aud... Mi-s trompele-nfundate
De găndurile tale din ajun
Ce-au luat pentru eternitate
Tonalitatea zilelor de-acum.

Nu vad... Lumina ta divină
Din noaptea împlinirii m-a orbit
Și de atunci am scormonit în tină
Și-n căutări de mine-am bântuit.

Nu plâng... Aceste picuri calde
Sunt flash-uri ale clipelor ce dor
Lăsate-n infint ca să se scalde...
Nu plâng... Sunt lacrimă de roz... și mor.