Cerul priveste prin acoperis
a-mbratisare
copilul tot pe tavan,
zambind pamantului ...ce mut
si-a inclestat tentacolele gurii
a mirare.
Degetul e intins,
arata bolta sufletului meu
parasuta agatata tenace
de
aerul Tau
Locuiesc demult acest tavan... si
podeaua albastra
E singurul meu cer,
pe care gandul vostru sta atarnat
stingher...
La rasuflarea Sa
pasii va sunt
plapande pasari migratoare
fara de loc...si
ploua
prin clipa sparta
fragmentata-n noua
inspre vederea ochiului holbat,
la iarba ce asuda iarasi...
roua...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu