Ce e păcatul? Nu-i parfumul florii!
Deşi, nici ea, străină nu-i de asta,
Căci prea ades mi-a-ndestulat fiorii,
Din plin făcând să îmi atrag năpasta.
Ce e păcatul? Nu-i o adiere!
Deşi zburând, cosiţe înfioară,
Stârnind în mine gând de mângâiere
Şi dor de-a reveni, a câta oară?
Ce e păcatul? Sigur nu-i femeia!
Deși dorită ca o grea osândă
Încătuşând cu nurii pe aceia,
Prea des cuprinşi de patima arzândă.
Ce e păcatul? Eu sunt definiţia!
Deşi par absolvit de fericire,
Nu pot să-mi scot din gânduri superstiţia,
Parfumului de floare din iubire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu