Ce teamă-mi e că macii se răscoală,
Şi-o să ajung la Curtea Marţială,
Jertfă de lumină şi culoare!
Şi ninge toată vara cu petale,
Din lacrimă de mac m-aş face râu,
Din lacrimă de mac sunt bob de grâu,
Şi vindec tot amurgul lor pustiu.
Eu, câmpului, de-atâtea ori i-am tot furat,
La sânul meu adăpostindu-i fără să regret,
Dar macii au judecătorul înţelept,
Şi fapta mea, demult s-a graţiat!
A înţeles că nu sunt vinovată,
Decât de o iubire sângerie,
A înţeles că-s doar o biată fată,
Ce-n loc de vindecare, se sfâşie.
Şi ninge toată vara cu petale,
Din lacrimă de mac m-aş face râu,
Din lacrimă de mac sunt bob de grâu,
Şi vindec tot amurgul lor pustiu.
Eu, câmpului, de-atâtea ori i-am tot furat,
La sânul meu adăpostindu-i fără să regret,
Dar macii au judecătorul înţelept,
Şi fapta mea, demult s-a graţiat!
A înţeles că nu sunt vinovată,
Decât de o iubire sângerie,
A înţeles că-s doar o biată fată,
Ce-n loc de vindecare, se sfâşie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu