potabilă de Veronica Simona mereuta

sunt atât de implacabil previzibilă
cât strigătul de luptă mă lasă desculţă
mersul pe sărmă e o figură de stil grea

când la îndemână sunt mereu
cărbuni încinşi fără mila
că focul se stinge programat

te privesc în ochi
aşa cum pupila e ultimul reazăm
al adevărului purtat din neam în neam
azi doar pe tine te am
zălog de mâine în acelaşi loc
aşa cum un câine ştie să-ţi citească
în frunte gândul bun

adună-mi urmele şi vei construi un portal de ceaţă
sunt încă în viaţă, dincolo de povara tăceri lacăt
vie ştii că pot fi mai puternică
decât m-ai visat
într-un răstimp anagramat

18.11.2012
Vero