E toamna pe sfârşite... de Nicoara Nicolae-Horia

E toamna pe sfârşite, mucul ei
Arde în sfeşnic ultima secundă,
Decembrie e-aproape, ştiu că vrei

Zăpada mea sub cer să te ascundă.

Troienele, din versul meu de-acum,
Să-ţi fie pururi haina de mireasă,
Nu-ţi voi lăsa, spre lume, niciun drum,
Doar unul singur, cel înspre acasă.

Lumina, cea dintâi, să nu te doară,
Închide ochii să visezi real,
Ninge acum, ori îngerii coboară?
Colind mă poartă gândul spre Ardeal.

E pe sfârşite toamna, treaba ei,
Vine iarna, dar măcar să vină!
Dă-ne, Doamne, dacă ne mai vrei
Un anotimp din Vremea Ta deplină!