sâmbătă, 24 noiembrie 2012

Filosofeală de Bogdan Dumbraveanu

în sine piatra nu e romantică
ci banală, plină de substanță
goală de sens


un grup de pietre însă
aranjate într-un zid vechi
putin dărăpănat, înconjurat de
vegetații și umbre
e locul unde s-a născut
poemul romantic

cu părul despletit,
cu șalul pe umeri
ca o zeiță a misterelor
te plimbi prin preajmă
tăcută cât să pot da glas
gândurilor ascunse

în sine cuvântul nu e poetic
doar o alăturare de sunete
cât ciripitul de foame al păsării
cât scârțăitul de uscare al
lemnului tăiat,

o alcătuire de cuvinte însă
prin care circulă respirația ta,
cea cu șalul pe umeri, și părul despletit
din preajma zidului vechi înconjurat de
vegetații și umbre,
e poetică pentru
cei cărora nu le-a
ajuns romantismul clasic

cât despre mine ce să-ți spun
a filosofa nu-i o crimă
dar nici mare scofală nu-i
e un mod de a aștepta
ca peste zidul vechi înconjurat de vegetații
și umbre pe lângă care te plimbi
ca o zeiță a misterelor

să răsară
bineînțeles din mare
cât mai rotundă
Luna

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu