Mi-e dor de minunea
incoltita in palmele tale
de radacinile cautand avide
izvorul ochilor tai,
de steaua pe care trebuia
sa ne impletim dansul
peste care acum,
doarme tacuta,
umbra...
Sabia cuvintelor ne raneste
uneori
curatand rugina
indiferentei.
Atinge-mi degetele
cu insistenta unui copil ce crede
in sublimul celei mai sfredelitoare
simfonii
interpretata pe pianul
sufletului...
Aseaza-ne visul pe aripi de vultur
Inalta-l acolo unde nu i se poate murdari
albul;
Deschide-ti ochii si lasa lumina
sa dezgroape adancimile adevarului
ce urca prin sangele meu
cu pulsul inimii tale
construind pod
spre infinit...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu