Cu țepii uscat-veștejiți, înfipți
Înspre jos
Dezflorirea
E rușinea bobocului viu
Prea infatuat
De hârtie
Sunt rădăcinile putrezite
Pe dinăuntru
Din apă
E drumul spre înecare
Și atât de albastru
Note strâmbe sunt
De simfonie atonă
Și surdă
Calea spre drept
E strâmbă
Și atâta de grea!
25 11 2012
ȘTEFAN OANĂ
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu