De-a v-ați ascunsa... de Nicoara Nicolae-Horia

Să te ascunzi de mine, tu n-ai unde,
Sunt peste tot, în aer, pe pământ,
Așa mi-a spus aseară Poezia,

Eu tot o amăgeam că nu mai sunt;

Străinul care-am fost e dus departe
Și nu se mai întoarce prea curând,
O veșnicie întreagă ne desparte,
Ea mă privea cu ochii lăcrimând

Precum privește mărul o copilă,
Flămândă toată de misterul lui
Și m-a cuprins atunci un fel de milă
De cel plecat spre țara nimănui...

Și parcă o vedeam din ochii uzi
Cum mă privea făptura mea ciudată-
Copile, tu n-ai unde să te-ascunzi
Și n-ai să pleci din mine, niciodată.

Credeam că e un joc de-a v-ați ascunsa,
Dar nu știam cum se sfârșește el,
Acum, când scriu, mă ține-n brate dânsa
Și nu mi-e frig și nu mi-e rău defel...