A liniştirii trudă de Costel Suditu

De vântul pomi o scutura
Şi gânduri m-or străbate,
Când soarta m-o alătura

Lângă ce vreau din toate,
Şi când tristeţea s-o sfii
Să-mi fie parteneră,
Iubire, dă-mi de unde-oi şti
Un suflet care speră ;


M-am săturat iubind în van
Aripi ce zboară-ntr-una,
Când cerul jos ca un tavan,
Pitea din toate, Luna;

Că de va fi să fiu iubit,
Plutind în zări ca vântul,
Iar soarta nu va vrea, grăbit
Să îmi rostesc cuvântul,
Şi când iubirea va-nceta
De mine să se-ascundă,
Dă-mi viaţă din arhiva ta,
A liniştirii trudă.