Am reaprins iubirea din stinse felinare,
Trec vama amintirii pe geana unei stea
Și iarna-mi sângerează în lacrimă de sare.
De strajă stă iubirea și-n așternutul orei
Fiorduri îndoliate îmi dăltuiesc dorința,
Troiene de tăcere veghează ochii umbrei,
Printre ninsori fugare îți zămislesc prezența.
Străină sunt de toate, mi-e albul răzvrătire,
Mă-ntreb dacă din pulberi de zbucium mă auzi,
Mor troienite vise pe hărți de amăgire,
Înfrângeri dintr-o iarnă în clopote cu surzi.
Ne-mbratisăm în taină din lumi înzăpezite,
Crezusem că ninsoarea ne-a despărțit de stele,
Dar am păstrat iubirea în suflete-adormite
Și-am înflorit în temple zidite din mărgele.
Ne răscolesc regrete bătrâne de-așteptare,
Agonizează iarna strigându-ne învinsă,
Un univers de îngeri suspină de-ntristare
Și candela iubirii de dor va fi nestinsă.
Multumesc din suflet!
RăspundețiȘtergere