vineri, 9 noiembrie 2012

Sonet LXXVI de Ovidiu Oana-pârâu


(ce-ar fi pereţii …?)

Ce-ar fi pereţii fără amintiri?
Doar ziduri calpe ori redute tâmpe,
Ce apără ascunse nerostiri
Şi scrijeliri în var pe false tâmple.
Pot fi iatacul temnicer de taine,
Muţi martori şi părtaşi iubirii
Născând ecouri când lipsit de haine
Te 'ndestulezi cu fructul nemuririi.
Au fost memoria devenirii lumii
Mimând intimitatea printre storuri
Tot ei veghează împlinirea mumii
Şi 'ndoliate, către pururi, zboruri.

Mi-au fost altar de gânduri nerostite,
Jertfelnicul vieţii împlinite.

26-27.10.2012

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu