In două picioare de Costel Suditu

În viaţa mea mai înainte de asta,
Am fos cal;
Dimineaţa, mă ridicam pe din spatele picioare,

Iar cu cele două din faţă încercam să cobor bulgărele de foc
Ce mă orbea mereu din acelaşi loc;
-„ Dacă mai insişti, am să te fac să rămâi aşa în viaţa viitoare”!
Mă ameninţa Dumnezeu;
Şi m-a făcut om;
Un om.
Acum, seara, aş mai vrea să am patru picioare
Să mă ridic şi să privesc bulgărele de jar ce mă fascinează,
Dar nu mai am de cât două;
Cum să mă mai ridic?