CÂNDVA, AM IUBIT… de Ioana Burghel

Cândva,
am iubit !

Sufletul meu
s-a sfărâmat
în mii de frunze…

zăludă,
toamna,
l-a spulberat
în brume de argint…

N-am mai putut să râd,
n-am mai putut să cânt…

m-am trezit
prin anotimpuri,
rătăcind…

mă căutam
în fiecare petală…

palmele îmi sângerau,
colorând toamnele…

Am îngheţat!

Prea multă
bruma albastră!

În sufletul meu,
vântul
suflă pustiu…