CE TOAMNĂ… de Ioana Burghel

Ce toamnă e, Doamne, azi!

Lumina

prin ferestre,
difuz
se strecoară,
Noiembrie plânge,
dezbrăcat
de veşmânt,
pe-a vântului
nevăzută
vioară…

Ce toamnă e, Doamne, azi!

Gânduri
negre
odaia măsoară…

Păienjenii
ţin Timpul
în plasă
iar
Timpul
plânge
că ploaia
devreme
va stinge
ochii secundelor
cu cenuşa
inimilor
pe care
le frânge…

Ce toamnă îmi e, Doamne, azi
şi ce noiembrie…