Vino… deşi e vis… de Radu Adrian Gelu

Mi-am rostit gândul în mine,
să-ţi trimit, iar a visului vrajă,
ca dorul meu a îţi sta strajă,

un limpede râu, să-ţi suspine…

Încurcat în pleată, el vântul,
cu fine degete, subţiri chiar,
îmi aduce mângâierea-n dar
de departe, dulce frământul…

Întind o mână de-ntâmpinare
şi doar timpul, vine spre mine,
singur, zborul gândului la tine
face curse tainice fără încetare…

Tu din zboru-ţi, vino spre mine,
în aşteptare, prins-am rădăcini,
ca pinul stingher, sub colţi alpini
cu frunze tremurânde şi puţine…

Între cer și pământ copac stând,
cerul, vârful pare că mi-l îndoaie
spre izvorul alb, lacrimimă ploaie,
ce udă-nrădăcinarea, aşteptând…

Rădăcina e înlănţuită-n aprig dor,
verde iubire a-mi fi visul împlinit,
în blues sau vals, freamăt infinit,
înlănţuiţi a fi, şi-n mileniul viitor…

Ca Dalila tu mă-nconjoară, liană
mlădie, fii a copacu-mi zâmbet,
iederă şi pin, visător cuplu veget,
veşnicia iubirii, a naturii coloană…

Valsu-ţi drag , blues-ul meu tandru,
curată nebunie-n dans, pas cu pas,
înlănţuiţi, va ţine ritmul iubirii glas,
fericire, în a vieţii tainic meandru…

Lângă obrazu-mi fierbinte, iederă tu
culcă obrazu-ţi cu zâmbet susurând,
răcoreşte pieptu-mi cu sânii cântând,
bucurând inima ce-n dor , tot se zbătu…

Vino iubito, orchestra visului ne cântă,
cu rochiţa-ţi cea verde fii zână balerină,
în piruete trunchiu-nconjoară, şi-I alină,
găsindu-ţi popas cu sufletu-mi ambient…

Punând geană pe geană, am avut un vis,
în iubire, campion al curselor ratate,
purtând stigmatul cuştii cele abonate,
respir azi până la alt vis, a fi-n paradis…