Eu Iuda de Cătălin Codru

Aţi râs şi voi... aţi râs de mine...
De gestul meu de vânzător,

Dar n-aţi ştiut că şi pe mine,
Argintii m-au făcut să mor.

Aţi râs voi toţi, de mine aţi râs,
Căci am vândut Învăţătorul,
Dar n-aţi ştiut că Domnul uns,
Mi-a spus să fiu eu trădătorul.

Aţi râs citind în cartea sfântă,
Numele meu v-a fost pe buze,
Eu spânzurat, dar nu mort încă,
Prea viu, în ale voastre vieţi confuze.

Aţi râs cum râdeţi şi acum,
V-aţi socotit mult mai presus,
Dar gestul meu, sărut postum,
A fost porunca lui Iisus.

Aţi râs, dar ia uitaţi-vă-n oglindă!
De mine-aţi râs? De trădător?
Sau de micimea voastră sumbră,
Ce-i azi în gura tuturor!

Aţi râs ca v-aţi găsit o scuză,
Să mai minţiţi pe-ai voştri fraţi,
Scuipând pe lumea-asta-obtuză,
Va mai miraţi... de vă trădaţi?

Ce-ar mai fi fost astăzi scriptura...
Fără să fiu şi eu în ea,
Legat deasupra cu făptura,
Pilat... ar şti ce-ar mai spăla?