DUNGI IMAGINARE... de Paty Serbanescu

m-am decorat în dungi cotite,
să caut clipe nerostite,
alerg pe câmp proaspăt vopsit

şi din abis, croiesc zenit...
pictez albastrul... şi pe gard
cernând iubiri ce-s efemere
le colorez cu acoarele,
în rubiniu şi în smarald…

rog crudul ierbii să se-adune
stingăndu-mi setea, dintre urme
trasând marcajul dintre dungi
cu poticniri, rostite-n rugi…
opacă-i calea rătăcită
şi dragostea neîmplinită,
în văzul meu conteplativ
trasez tot spectrul rogvaiv...

şi printre noi... frunziş color
aprinde visul pentru zbor,
vieţi după vieţi nu ne-am văzut
numai cu gândul, ne-am petrecut,
iar râsul, ne era doar mut...
ţi-am desenat zambet de soare
pictand o stea, din Ursa Mare
văzându-ne liberi sub soare...

cât aş mai vrea, să mă mai mut
călcând doar linia d’azimut
dormind în nişa fiordului,
ochind spre Steaua Nordului...
urma-i pictată în albastriu
să ne găsim... într-un târziu,
caci amandoi am obosit...
vreau să trăim, ce n-am trăit!