marți, 27 noiembrie 2012

Un rob în libertate (lacrimi) de Ovidiu Oana-pârâu


(genele mele)

Genele mele
sunt arini
udaţi
de pârâul
durerii.

***

(ploaie şi aripi)

Ploaia
de lacrimi
îmi înmoaie
aripile
în zborul
spre tine.

***

(izvorul durerii)

Izvorul
durerii
a secat,
potopit
de lacrimi.

***

(pârâul lacrimă)

La fel
cum pârâul
sapă în piatră,
lacrima
îmi ridează
obrazul.

***

(abisul iubirii)

Navigând
am putut
cuprinde
întinsul
mării.
Printr-o
singură
lacrimă
am cunoscut
abisul
iubirii.

***

(privirea senină)

Privirea
senină
aspiră
spre stele.
Lacrimile,
doar
se preling
pe obraji.

***

(suntem apă)

Cât timp
suntem
doar apă,
de ce
doar
o lacrimă
pierdută,
seacă
izvorul
iubirii?

***

(inimă tăcută)

Când
inima tace,
nici vântul
nu mai aduce
şoapte.
Doar usucă
lacrimi.

***

(izvoare şi lacrimi)

Ce energii
fac să ţâşnească
izvoarele
din piatră?
Iar noi,
cu câtă
uşurinţă
ne risipim
lacrimile !

***

(durerile vieţii)

Am nesocotit
lecţiile
despre durere
ale vieţii.
Acum,
învăţ
să număr
suspine
şi lacrimi.

***

(grădina deşert)

Cum poate
o ploaie
de lacrimi
să schimbe
grădina
iubirii
într-un
deşert?

***

(regretul iubirii)

Regretul
iubirii
pierdute
nu se măsoară
în lacrimi,
ci în neputiinţa
de a le opri.

***

(ultimul viitor)

Timpul trece
zămislindu-mi
ultimul
viitor.
Epitaf
îmi va fi
neputiinţa
cioplită
într-o
lacrimă.

***

(nudul fericirii)

Până
mai ieri,
o lacrimă
era
nudul fericirii.
De azi,
a devenit
doar
o distincţie
strălucitoare
printre
riduri.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu