O iarnă ce-şi plânge amarnic căderea,
Biserici de gheaţă în ceruri deşarte
Şi-o noapte ce-aduce-n troiene tăcerea.
Fierbinte e ceaiul şi tu eşti aproape,
Atât de aproape, încât te respir,
Pe-afară apasă durere de ape
Şi ghemul de viaţă, uşor, îl deşir.
Năuci inorogi îngheaţă în noapte,
Mă doare străinul din tine, mă doare!
Miroase-a dulceţuri şi-a mere coapte
Şi toamne agonice îşi cer răzbunare.
Mă arde sărutul de mare sărată
Şi ninge cu lacrimi în pleoapă de lună,
Atât de aproape, n-ai fost niciodată,
Iubite, te rog, să ne ţinem de mână!
O noapte ca asta, nu ştiu să mai fie,
În pal mucegai se bâlbâie ceţuri,
Să rupem din viaţă măcar o fâşie
Şi-apoi, să-aşteptăm alte îngheţuri!
N-ai fost niciodată atât de aproape
Şi-ţi mângâi în iarnă grumaz de pământ,
Frumoşi inorogi mai cer să se-adape
Şi tu îmi şopteşti doar vorbe de vânt.
Te uită, iubite, gonesc inorogii,
Atâta lumină e-n sufletul meu!
Bătrâni întunerici cerşesc ca milogii
Frânturi de poveste din timp ce e-al tău.
Nuntite dureri în noapte ce trece,
Tu minte-mă cald şi minte-mă bine!
În braţele tale uşor m-oi petrece,
Un timp să mai cred că ţii doar la mine.
Fierbinte e ceaiul şi tu eşti aproape,
Atât de aproape, încât te respir,
Pe-afară apasă durere de ape
Şi ghemul de viaţă, uşor, îl deşir.
Fierbinte e ceaiul şi tu eşti aproape,
Atât de aproape, încât te respir,
Pe-afară apasă durere de ape
Şi ghemul de viaţă, uşor, îl deşir.
Năuci inorogi îngheaţă în noapte,
Mă doare străinul din tine, mă doare!
Miroase-a dulceţuri şi-a mere coapte
Şi toamne agonice îşi cer răzbunare.
Mă arde sărutul de mare sărată
Şi ninge cu lacrimi în pleoapă de lună,
Atât de aproape, n-ai fost niciodată,
Iubite, te rog, să ne ţinem de mână!
O noapte ca asta, nu ştiu să mai fie,
În pal mucegai se bâlbâie ceţuri,
Să rupem din viaţă măcar o fâşie
Şi-apoi, să-aşteptăm alte îngheţuri!
N-ai fost niciodată atât de aproape
Şi-ţi mângâi în iarnă grumaz de pământ,
Frumoşi inorogi mai cer să se-adape
Şi tu îmi şopteşti doar vorbe de vânt.
Te uită, iubite, gonesc inorogii,
Atâta lumină e-n sufletul meu!
Bătrâni întunerici cerşesc ca milogii
Frânturi de poveste din timp ce e-al tău.
Nuntite dureri în noapte ce trece,
Tu minte-mă cald şi minte-mă bine!
În braţele tale uşor m-oi petrece,
Un timp să mai cred că ţii doar la mine.
Fierbinte e ceaiul şi tu eşti aproape,
Atât de aproape, încât te respir,
Pe-afară apasă durere de ape
Şi ghemul de viaţă, uşor, îl deşir.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu