de obicei mă holbez
la ceea ce mă atinge
dincolo de toate ale mele ştiute
şi-mi păstrez imponderabilitatea
de câte ori trec trenuri
cu locuri ocupate cu mult timp
înainte sau pe urma a ceea ce am deschis
ochi de lut
pe pământ
buchet de mireasă,n-am aruncat vreodată
de ce aş începe acum să fiu superstiţioasă
atunci când dorinţele nu se împlinesc
vina, abia de-mi ajunge mie
de aruncat mai,va!
iubirea
e locaşul sfinţit
cum să-l atingi
când drumurile tale n-au fost, vreodată,
pavate.
mi-e ceară privirea
lumânarea e semn că focul a fost lacom
cât să reciclezi
să-ţi poţi clădi cu mâinile goale
un bordei
unde să-ţi fie cald?
22.11.2012
VeSMe
de câte ori trec trenuri
cu locuri ocupate cu mult timp
înainte sau pe urma a ceea ce am deschis
ochi de lut
pe pământ
buchet de mireasă,n-am aruncat vreodată
de ce aş începe acum să fiu superstiţioasă
atunci când dorinţele nu se împlinesc
vina, abia de-mi ajunge mie
de aruncat mai,va!
iubirea
e locaşul sfinţit
cum să-l atingi
când drumurile tale n-au fost, vreodată,
pavate.
mi-e ceară privirea
lumânarea e semn că focul a fost lacom
cât să reciclezi
să-ţi poţi clădi cu mâinile goale
un bordei
unde să-ţi fie cald?
22.11.2012
VeSMe
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu