Tot mai aproape sunt... de Nicoara Nicolae-Horia

Tot mai aproape sunt de început
Cu pașii mei șovăitori prin vreme,

Tu numără-mi cărările din lut,
Câte din ele duc înspre poeme?

Tot mai copil mă știu, în tot ce sunt
Prin ochii mei lumina se răsfață,
Nu am văzut-o întreagă pe pământ
Dar i-am iubit nemarginile-n viață.

Cuvintele și ele câteodată
Mă ard nezise-n cerul gurii lor
Și gândul meu, cel răzvrătit pe roată,
Îl știu tot mai aproape de izvor.

Tu setea mea să n-o spui nimănui,
Mi-e martoră vederea de sub pleoape,
Nimic din mine prea departe nu-i,
Tot mai aproape sunt, tot mai aproape...

Vineri, 16 Noiembrie 2012