Astă seară, iubito, trimit către tine
cuvintele-mi toate născute din dor,
aburinde arome din miezul de pâine
şi raza de soare cu gust de izvor.
primeşte-le-n palma şi pune-le-n salbă
s-atârne coroană rotundului sân
şi vino apoi ca o trestie dalbă
sub pletele cărei aş vrea să rămân.
Astă seară, iubito, voi spune-o poveste
venită din munţii cu plete de nori
cu-arome de cetini şi-omături pe creste,
din casa de brad ridicată prin flori.
Iar tu, cu ochi mari privi-vei uimită
cum urcă spre tine povestea din brazi
lumină cernută pe-a inimii sită
în care, frumoaso, mereu să te scalzi.
Mai dă-mi iar, iubito, din palma ta mică
un strop de lumină din sufletul tău
şi iar încorda-voi lăuta să-ţi zică
povestea venită din cântecul meu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu