LASĂ-MI, DOAMNE… de Ioana Burghel

Lasă-mi, Doamne, 
copacul 
de care mă ţin,

ca de o ultimă
îmbrăţişare,
ca de o ultimă
strigare,
ca de un ultim
chin…

Lasă-mi, Doamne,
copacul
de care mă ţin,
să prindă,
din mine,
prin mine,
rădăcini,
pe ramurile
goale,
Tu, creşte-i
frunzare,
acceptă-i
răstignirea-n
senin…

Lasă-mi, Doamne,
copacul
de care mă ţin,
să umbrească
şi pumnul de
humă,
străin,
şi huma
la care
mă-nchin…

Lasă-mi, Doamne,
copacul
care mă doare,
să-mi fie
pe veci,
lumânare…