Știam... de Nicoara Nicolae-Horia

Știam că mă-ntrebaţi: „ce vorbe-s astea
Pe care le tot spui pe la răscruci?
Tot mai tăcută-i şi puţină oastea

În bătălii pierdute când te duci...”

Nici eu nu știu, așa îmi vin în minte
Cuvintele acestea, rând pe rând,
Lumina lor e-atâta de fierbinte!
Se va răci și ea, cât de curând.

Odată m-am gândit să tac frumos,
Să mi le înfășor ca pe-o mumie,
Așa precum am scris- la ce folos
Atâta vânt și-atâta Poezie?

Dar mi-a venit de undeva Răspunsul
Și de atunci tot curg ca un pârâu,
Nici eu nu-i știu prin lumea asta cursul,
Atâta doar, că nu mai are frâu...