Pe catafalcul toamnei răstignite,
Culori şi umbre parcă aiurează
Sub blânda lui căldură de amiază,
A soarelui, cu raze aurite.
Nemulţumit, noi tuşe pastelează
Pe pajişti reci, cu ocru troienite,
Mai ceartă două frunze rătăcite
Şi cheamă vântul, ce-n tablou le'aşează.
Priveşte lung, la joaca de lumină,
Un giulgiu policrom al vieţii duse,
Cad frunze din copaci, abia răpuse,
Un dans funebru într-o zi senină.
Oglindă de zenituri şi nadiruri,
Sub orizont crepusculul roşeşte
Şi astrul obosit la sân primeşte,
În vis să născocească alte iruri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu