Tata de Cristina Maroiu

Copilul din mine
încă mai aşteaptă la geam
cu capul în palme, să vină tata.

S-a înnoptat şi-i frig afară!
Mama a făcut focul devreme-n astă-seară,
şi trage lacom soba, trage a iarnă…

Copilul din mine
încă îl mai aşteaptă pe tata!
Genele-i cad, în veghea inocentă.
El ştie că, oricât de obosit ar fi
după truda zilnică a vieţii,
tata îl va lua în braţe, îi va ciufuli părul
şi va scoate din buzunar o bomboană prăfuită!

Copilului i se va părea cea mai de preţ comoară,
şi va adormi cu ea sub pernă,
s-o aibă pentru mâine- porţia de dulce…

Copilul din mine încă mai aşteaptă!
Afară s-a pornit un vânt nebun
şi viscoleşte, răscolind copacii!
Adormi, copile, hai, adormi!
Hşşşş… hai, nani, nani….
Ia perna în braţe şi strânge în pumn bomboana,
înghite-ţi lacrimile sărate
şi lasă şuierul din sobă
să-ţi cânte el de noapte-bună!

Închide ochii, o să vină tata…

Iar de-ai să simţi pe obraz
o mângâiere caldă,
să ştii că tata a ajuns acasă!
...Însă pentru el multe-s prea târziu…
Nu plânge! Aprinde-i candela!
Cât încă îl aştepţi şi-l vezi în somn,
el e aici, e viu!

Cristina Măroiu
09.11.2012