În gara asta vin ades,
tot aşteptând un tren pe şine,
dar totul este un eres,
nici tu, nici trenul nu mai vine
Şi plec cu pieptul suspinând
de-atâtea aşteptări senine,
că-n gara-n care-i al meu gând,
nici tu, nici trenul nu mai vine.
Dar mâine iar voi reveni
că-n piept mai am speranţe pline,
deşi eu ştiu: că-n orice zi
nici tu, nici trenul nu mai vine.
E-atât de greu în gara mea
şi zile-mi sunt tot mai puţine,
dar te aştept cât voi putea
să-mi fii în trenul care vine.
Mulţumesc
RăspundețiȘtergere