Drum de iarnă îngheţat
sub cer trist, îngândurat
şi-aruncat sub coviltire
fără dor , fără simţire
fără chip de lecuire,
te afunzi tăcut sub roate
în noroaie şi păcate.
Drum de iarnă amorţit,
ger din biciul împletit,
ger din suflet neiubit
şi de nimeni alintat,
drum în iarnă îngheţat!
Unde-i calea ta plecată,
unde-i urma ta lăsată?
Ce te taie
şi te-nmoaie
de ţi-i faţa în noroaie?
Nu-mi răspunzi. Ştiu
eu sunt drum,
înecat în ceţi de fum
şi, muşcat de-al iernii ger
ce tot trec
sub cer stingher,
mai stingher
tot mai stingher.
Mulţumesc.
RăspundețiȘtergere