6 Noiembrie 2012
Mă uit în dorul neputinței tale,
Tot mai departe și tot mai încet,
Cum se stinge-n urma ta pe cale,
Sărmană musculiță de oțet!
Ți-e plină ființa de-amăgire, toată
Ființa ta în care pribegești,
Din somnul ei trezește-te odată,
Aducere aminte care ești!
Când viața ta e-atâta de nimică
Cine te-a mințit că ești poet?
Măcar de te-ai vedea cât ești de mică,
Sărmană musculiță de oțet...
Cum se stinge-n urma ta pe cale,
Sărmană musculiță de oțet!
Ți-e plină ființa de-amăgire, toată
Ființa ta în care pribegești,
Din somnul ei trezește-te odată,
Aducere aminte care ești!
Când viața ta e-atâta de nimică
Cine te-a mințit că ești poet?
Măcar de te-ai vedea cât ești de mică,
Sărmană musculiță de oțet...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu