Ce-am plăsmuit-o plămădindu-mi lutul
Am ridicat-o pe diagonala
Ce mi-a trasat-o însuși Absolutul
Singurătatea mea e genialul
Sorbit tăcut din cupa nebuniei
Şi eu care credeam că sorb nectarul
Din sobrul Absolut al veşniciei
Singurătatea mea e nostalgia
Poemului sfârșit din începutul
Acelui absolut din România
Mai singur decât însăși Absolutul...
09 noiembrie 2012
Moscova
Singurătatea mea e genialul
Sorbit tăcut din cupa nebuniei
Şi eu care credeam că sorb nectarul
Din sobrul Absolut al veşniciei
Singurătatea mea e nostalgia
Poemului sfârșit din începutul
Acelui absolut din România
Mai singur decât însăși Absolutul...
09 noiembrie 2012
Moscova
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu