O săptămână doar? E prea puţin!
E mi-aş dori un veac de fericire
Şi mult mai multă speranţă şi iubire
Că nici un vas nu e de-ajuns de plin!
Că mările pe care navigăm
Au valul lor albastru-ntunecat
Şi-s cele ale unui vechi păcat
Prin care înotăm, tot înotăm.
Iar inima ni-e barca solitară
Fragilă, nestatornică şi rea
Şi o purtăm cu noi aşa cum este ea
Deşi e uneori atât de-amară.
E mi-aş dori un veac de fericire
Că vasul inimii nu e de-ajuns de plin
Ca să devină barcă de senin
Plutind pe marea de speranţă şi iubire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu