Am scris numele tău de Emil Marian

Astăzi pe computer
Am scris numele tău 
Între două emoticoane zîmbărețe,

Nu știu de ce,
O fi nevoia de tandrețe.
E o eterică îmbrățișare,
Un dor nestins,
Un vis neatins,
O petală de floare,
Luată de vînt,
Găsită-ntr-un cuvînt,
E poate o veche dorință,
De cînd eram în neființă,
E dorul de plimbare,
Prin parcuri în floare,
Cu mîna ta în mîna mea,
Cu ochii tăi în ochii mei,
Cu gîndul meu
Sărutîndu-l pe al tău,
Cu a mea inimă timidă
Ascuns-aici, într-o firidă,
Privind în jur cam temătoare,
De parcă lumea e prea mare.
Am scris numele tău
Între două emoticoane,
Zîmbărețe ca ochii tai,
Mă-nchin la ei
Ca la două icoane
Și-aici în eter te îmbrățișez,
Visînd cu ochii deschiși,
Privind mirați și indeciși,
Trăind aici viața secretă,
O lume poate desuetă,
Cu heruvimi si îngerași,
Cu fluturi și cu amorași,
O lume ca un paradis,
Să fie oare doar un vis?
Două emoticoane zîmbărețe
Cuprins-au între ele numele tău,
Iar brațele-mi răzlețe
Pe tine iederă ar crește,
Prinzîndu-ți trupul într-un clește,
Dar mă îmbăt cu apă rece,
Mă voi trezi și îmi va trece,
Cădea-voi iar din Paradis,
Acesta este doar un vis
Frumos și este doar al meu,
Numai… c-am scris numele tău!