Un biet nebun de Cătălin Codru

De m-ai crezut nebun cândva...
Să ştii că ai avut dreptate,

Nimic nu-i drept în lumea mea,
Nebun de tot, nebun de toate.

Mi te prezinţi ca un profet,
Cu zâmbet larg linguşitor,
N-am să te-aleg, îţi spun direct,
Miroşi a mort îngrozitor.

Toţi cei ce spun că au în piept,
Speranţe vii şi bunătate,
Se vor doriţi, dar n-au respect,
Nici drept de viaţă, nici de moarte.

Şi de-ai crezut, că eu te cred,
Trăieşti minciuna ca pe-o viaţă,
Tu vieţuieşti sărman biped,
Zâmbeşti cu ochii tăi de gheaţă

De-ai fi doar tu bufonul meu,
Aş râde până-aş da în lacrimi,
Dar mă dezguşti sărman ateu,
Eşti ca o pauză-ntre cratimi.

Te minţi pe tine, la ce-i bun?
Doar vezi că nimeni nu te crede,
Îţi spun să ştii, ca un nebun,
E cel ce ştie... şi te vede!