SUFLETUL MEU… de Ioana Burghel

Tu sufletul meu ai strivit,
Cu pietre ascuţite, sub piatră,
Şi sufletu-mi, trist a murit,

Când cântau cocoşii în vatră.

Zadarnic vei plânge, ştii bine,
Tot ce-ai iubit ai ucis,
Ce-ntuneric e-n suflet la tine!
Iubirii îi eşti doar proscris!

Adânc îţi e hăul, adânc te afunzi,
Aud doar un urlet de lup hăituit,
M-aş întoarce spre tine, senină,
Dar sufletul meu e prea pustiit.