Căzute, parcă au mai multă viaţă,
Vântul le-mparte-acum, cu multă eleganţă,
Drumeţilor mai matinali, încă-n vacanţă.
Când le adie vântul şoapte aud pe ram,
Ciripituri, ca vorbe răsfăţate,
Cunune-se-n altarul timpului andante,
Ca flori, să aibă-n cioc, steluţe-ntârziate!
Doi fagi mai falnici, dar pizmaşi din fire-
Cu jind privesc după molizi şi brazi,
În casă vor fi duşi lângă cei dragi,
Împodobiţi lângă ai Moşului desagi.
Se-apropie Crăciunul! Mirifica seară!
Colindătorii prin troieni, cu stăruinţă
Ne vor aduce-aminte de credinţă
De pruncul nou-născut în nevoinţă.
Suna-vor clopoţeii-conuri aurite,
Iar frunzele duios încep cântarea,
Colind şi rugă se aud, când înserarea
Se-nstăpâneşte-n uliţă, odată cu ninsoarea...
8 noiembrie,2012
Când le adie vântul şoapte aud pe ram,
Ciripituri, ca vorbe răsfăţate,
Cunune-se-n altarul timpului andante,
Ca flori, să aibă-n cioc, steluţe-ntârziate!
Doi fagi mai falnici, dar pizmaşi din fire-
Cu jind privesc după molizi şi brazi,
În casă vor fi duşi lângă cei dragi,
Împodobiţi lângă ai Moşului desagi.
Se-apropie Crăciunul! Mirifica seară!
Colindătorii prin troieni, cu stăruinţă
Ne vor aduce-aminte de credinţă
De pruncul nou-născut în nevoinţă.
Suna-vor clopoţeii-conuri aurite,
Iar frunzele duios încep cântarea,
Colind şi rugă se aud, când înserarea
Se-nstăpâneşte-n uliţă, odată cu ninsoarea...
8 noiembrie,2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu