Să-mi suspend picioarele acestea de carton,
Desăvârşitoarele trecerii mele agonizante
Peste ţinutul timpului, de om;
Nu mă mai miră fenomenul în sine.
Nu mai am întrebări curiozitare;
Ci de carnea omului mă mir că pute
Când sufletul nu, chiar de doare;
Ştiu că noi şi peştii ne-am văzut din afara noastră.
Pentru ei, este posibil să nu mai fie un mister;
Noi ştim dacă visul nostru este dorit ori întâmplător?
Înşelătoare sunt toate. Înşelătoare şi pier.
Zburam într-un vis pasăre liră.
Îmi picase pantofii printre crengi pe lângă soare;
Ce să-mi doresc mai mult pentru viaţa mea de om
Aşa de prefăcută, aşa de cumpănită, atât de trecătoare?
Dar, întodeauna, un strigăt aduce realitatea.
Striga de peste mine că-mi arde aripile
Dacă nu cobor cu picioarele pe pâmănt;
Trebuia să nu mă fi temut; să nu-mi fi trădat clipele.
Nu mă mai miră fenomenul în sine.
Nu mai am întrebări curiozitare;
Ci de carnea omului mă mir că pute
Când sufletul nu, chiar de doare;
Ştiu că noi şi peştii ne-am văzut din afara noastră.
Pentru ei, este posibil să nu mai fie un mister;
Noi ştim dacă visul nostru este dorit ori întâmplător?
Înşelătoare sunt toate. Înşelătoare şi pier.
Zburam într-un vis pasăre liră.
Îmi picase pantofii printre crengi pe lângă soare;
Ce să-mi doresc mai mult pentru viaţa mea de om
Aşa de prefăcută, aşa de cumpănită, atât de trecătoare?
Dar, întodeauna, un strigăt aduce realitatea.
Striga de peste mine că-mi arde aripile
Dacă nu cobor cu picioarele pe pâmănt;
Trebuia să nu mă fi temut; să nu-mi fi trădat clipele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu