Întoarcere de Costel Suditu

Mi se prelinge din picior un drum.
Nu, nu e nimic..
E verdele negrului de fum

Din ţipătul pruncului,
Născutului
Dat pământului,
Peste foc
De frunte cu noroc;

Vuieşte valea văilor
De urma picioarelor..
De urma picioarelor
Năzdrăvanelor,
Prelinse din univers sinelui,
Ca binelui
Un cui,
Şi drumului
Limbă răsucită,
Stropită
Cu zeamă de stea opărită;
Şi danga-danga-danga..
Cum sună falanga!
Şi creanga
Cum se rupe
Printre nori pe tăcute..
Şi drumul iar se prelinge
Horcăind din meninge..
Ce ninge, ce ninge, ce ninge..
Cu sânge, cu sânge, cu sânge..
Şi-acoperă vama.
Ce bine mai spintecă lama..