Verbul meu- ca apa din izbucuri,
Ascultă-mă și n-o să-ţi pară rău,
De ce te amăgeşti şi nu te bucuri?!
Cât suntem sănătoşi, tu ia aminte,
Să învăţăm să locuim în ea,
În Viaţa asta, singura, şi bea
Licoarea ei, când rece, când fierbinte.
Ascultă dar cum sună telefonul
Şi vaierul din 112,
E tot mai ocupat de-o vreme tonul-
Să ne iubim, ca-n vremea de apoi.
Tot mai aproape noi suntem de stea,
Tot mai departe-i umbra peste hău,
E atâta linişte în jurul tău-
Vrei să-mi cumineci sufletul cu ea?...
Cât suntem sănătoşi, tu ia aminte,
Să învăţăm să locuim în ea,
În Viaţa asta, singura, şi bea
Licoarea ei, când rece, când fierbinte.
Ascultă dar cum sună telefonul
Şi vaierul din 112,
E tot mai ocupat de-o vreme tonul-
Să ne iubim, ca-n vremea de apoi.
Tot mai aproape noi suntem de stea,
Tot mai departe-i umbra peste hău,
E atâta linişte în jurul tău-
Vrei să-mi cumineci sufletul cu ea?...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu