Când fulgii-mi colindau pe la ferestre,
Fără să vrei, mi-ai dăruit o vară
Şi gânduri strălucite, de poveste!
În anotimpuri am plutit prin stele,
Cu visu-mi legănat, în tainic dor,
Am strâns iluzii calde, efemere,
Ce mă-mbătau, în nopţi, cu-al lor fior.
M-ai fascinat, cu şoaptele-ţi vibrante,
În serile când vântul şuiera,
Tăcută, le păstram sub pleoape,
Să-mi amăgească-n somn, iubirea mea.
M-ai fascinat, cu calda-ţi voluptate,
Ce m-arunca în rug supra-ncălzit,
Topindu-mi gheaţa, mă-necam în ape
Şi trupul îmi cădea în nesfârşit.
Un fascinant coşmar, cu vise tandre,
Mi-ai devenit în nopţile târzii.
Să mă răscol acum, să-mi fac dreptate?
Ar însemna, iubite, să îmi vii.
Să te iubesc, în fiecare noapte,
Redându-mi viaţa ce-am pierdut-o-n zi,
Când te-am văzut şi m-ai vrăjit în şoapte
Şi m-ai adus din moarte, printre vii.
În anotimpuri am plutit prin stele,
Cu visu-mi legănat, în tainic dor,
Am strâns iluzii calde, efemere,
Ce mă-mbătau, în nopţi, cu-al lor fior.
M-ai fascinat, cu şoaptele-ţi vibrante,
În serile când vântul şuiera,
Tăcută, le păstram sub pleoape,
Să-mi amăgească-n somn, iubirea mea.
M-ai fascinat, cu calda-ţi voluptate,
Ce m-arunca în rug supra-ncălzit,
Topindu-mi gheaţa, mă-necam în ape
Şi trupul îmi cădea în nesfârşit.
Un fascinant coşmar, cu vise tandre,
Mi-ai devenit în nopţile târzii.
Să mă răscol acum, să-mi fac dreptate?
Ar însemna, iubite, să îmi vii.
Să te iubesc, în fiecare noapte,
Redându-mi viaţa ce-am pierdut-o-n zi,
Când te-am văzut şi m-ai vrăjit în şoapte
Şi m-ai adus din moarte, printre vii.
Irina Nedelciu / 07.11.2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu