vineri, 9 noiembrie 2012

Disperare... de Roxana Mihaela Mirea

Mă doare mintea ta bolnavă
Şi văd cu ochii-ntunecaţi,
Cum cauţi singura epavă

Şi ochii mei adevăraţi

Şi cauţi singura epavă,
Ce scufundată e acum
În marea plină de otravă,
A mai rămas din ea dor scrum.

Cu disperare strigi în tine
Şi-ncepi bucăţile s-aduni
Alergi prin valurile fine
Refaci frumoase viziuni...

Nu te împaci cu despărţirea
Ai vrea să mă recucereşti
Nu-ţi ajunge doar amintirea
Dintotdeauna mă iubeşti

Şi te hrăneşti cu gândul care
Îţi spune că te mai iubesc
Doar gândul îţi e alinare
La timpul când o să-ţi zâmbesc.

(Mirea Roxana Mihaela – Gânduri, 07.03.12)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu