Cântec de iarnă de Augustin Septimiu Ion

1. 
Tolănită-n vârf de cracă
Croncăne o cioară surdă,

Perturbând cu vocea-i seacă
Dulcea-mi liniște profundă.
2.
Mă reped la ea în dresuri
Poate-o sperii, poate pleacă...
Mă ignoră cu succesuri -
Faceți-o, vă rog, să tacă!

Refren:
Cu genunchii sub bărbie
Și cu sufletul arzând,
Pe o coală de hârtie
Toate gândurile-mi cânt
Completând ninsori păstrate
Sfânt, în tainicul cuvânt,
Lacrimile-mi înflorate
Cad în șoaptă pe pământ.

3.
Ochi-mi întomnați devreme
Rătăcesc prin amintiri,
Privind neaua cum se-așterne
Peste fostele iubiri.
4.
Doar pe tine nu te-astupă
Oricât iernii m-aș ruga,
Astăzi parcă și natura
Complotează contra mea!

Refren: -

5.
Trec ușor din stare-n stare
Parcă am înnebunit...
Dar de ce mă miră oare,
Toată viaț-am fost tâmpit?!
6.
Râd sau plâng, îmi e totuna.
Doamne, cum m-ai hărăzit?!
Vara, iarna, eu întruna
Sunt etern îndrăgostit!

Refren: -